M-am apropiat cu ochii mariti si cu inima cat un purice de veveritza aia imensa care statea ghemuita in coltul camerei mele intunecate.I-am pus mana umeda pe umarul paros si m-am simtit brusc coplesita de opulenta ei.S-a intors catre mine si am sarit brusc inapoi.Nu avea gura.Nu vedeam nici un dinte caraghios iesind din botic care sa imi aminteasca de mine sau orice care sa ma lege de realitate.Stateam in fata unei veveritze mari,mai inalta decat mine,care nu avea gura si avea blana incalcita.M-am asezat pe marginea patului cu palmele lipite de saltea si picioarele apropiate.Am lasat privirea in jos.Imi fixasem ochii pe o scama de pe covor si mi-am adus aminte ca e de la puloverul meu preferat.Pentru o secunda am simtit-o pe mama in camera si mi s-a facut frica .Am ridicat ochii inspre ghemul imens de blana ca sa scap de imagine.Ma privea pierduta si isi arata coditza cheala.M-am scarbit putin cand am vazut firul de piele slab si lung.Am gandit absurd…”ea nu se termina in nimic…” M-a luat brusc de par si am simtit ca pielea fetzei mi se da peste cap.Ma luase ameteala de durere.M-a impins inspre dulapul de langa usa si l-a deschis.Am strans ochii tare pentru ca stiam ce o sa vad.Trebuie sa spun ca mereu am suferit de o usoara claustrofobie.M-am simtit impunsa de labutzele osoase.De ce papusa copilariei mele era acum absurda si ma facea sa ma simt cum reusea numai mama?Mi-am impins piciorul in margina dulapului in timp ce veveritza odioasa ma impingea dracos si gafaind in dulapul urat mirositor si plin de lucruri uitate.Ma gandeam ca o sa imi fie o rusine infinita sa le povestesc prietenelor ce mi s-a intamplat.Apoi mi-am dat seama ca nici Gulliver nu a innebunit de la piticii aia.Ca sa nu mai vbim de Alice.Ce bine ca ma impinge o veveritza urata si nu iepurele lui Alice.Phhtttiuuu!!!Ma asteptam sa nu am timp sa ma gandesc la atatea de cate ori imi imaginam ca o sa mi se intample asta.Nu era mai bine sa ma fi distrat altceva in trecut si nu o veveritza?Nu mai bine chinuiam un carusel ca sa simt acum ca zbor?Lasa-ma!Ma urc si singura!Stiu ca o sa se intample oricum asa ca lasa-ma sa cred ca am vrut si eu!Ii simteam respiratia grea in ceafa si mirosul de animal ud.Oricat m-as fi impotrivit as fi ajuns tot acolo.Acolo unde papusile nu au parul blond,masinutele nu au baterii,ursuletii nu sunt de plus si nu am niciodata in buzunar un jeton pentru parcul de copii.Parul nu mi se lipeste de acadelele rotunde si imense in bataia vantului.Lemnul e vechi si scartaie.Incordez mandibula si inchid ochii.Intotdeauna exista doua versiuni ale povestii.Ceea ce s-a intamplat in realitate si ceea ce mama ta iti aminteste.
