Violently Happy

azi.

2011-08-03T22:46:00.000+03:00

"Death must be so beautiful. To lie in the soft brown earth, with the grasses waving above one’s head, and listen to silence. To have no yesterday, and no tomorrow. To forget time, to forgive life, to be at peace."

Sylvia Plath

33 de ani

2011-07-01T02:20:00.000+03:00

"Am fost intotdeauna surprins ca nu pricep limba araba. Trebuie s-o fi uitat."

Napping in nature

2011-06-17T02:14:00.000+03:00

O perna, o carte si un copac. Si sa nu imi mai pese. Atat imi doresc. A! Si sa scriu asta din El Caminito.

My next life

2011-06-08T20:04:00.001+03:00

"In my next life I want to live my life backwards.You start out dead and get that out of the way. Then you wake up in an old people's home feeling better every day. You get kicked out for being too healthy, go collect your pension, and then when you start work, you get a gold watch and a party on your first day. You work for 40 years until you're young enough to enjoy your retirement. You party, drink alcohol, and are generally promiscuous, then you are ready for high school. You then go to primary school, you become a kid, you play. You have no responsibilities, you become a baby until you are born. And then you spend your last 9 months floating in luxurious spa-like conditions with central heating and room service on tap, larger quarters every day and then Voila! You finish off as an orgasm!"

Woody Allen

Now that you're dead, what are you gonna do with your life?

2011-05-29T18:19:00.004+03:00

       Un domn in costum negru, cu o cravata vargata sta picior peste picior, asezat confortabil intr-un scaun de piele. Priveste peste ochelari ceasul atarnat pe perete. Daca vrea, poate sa fie ora 15:00, asa cum poate sa fie ora 23:00. Isi potriveste butonii de la maneca stanga. Se aude o bataie in usa incaperii. Isi drege vocea si raspunde sec "Da". Dupa cativa pasi siguri, i se alatura pe scaunul din fata biroului sau, un barbat la vreo 50 de ani, cu capul ras, care priveste fix, fara sa clipeasca. Intreaba fara sa isi miste privirea "e bine?"...i se raspunde cu un ranjet satisfacut..." e bine"...Azi au iesit dintr-un laborator din Texas, 4 boli incurabile. Pentru inceput, 200 de oameni vor fi cobai fara sa stie. In acelasi timp, doua gazele gnu, isi nasc puii. Acum se scrie istoria.
        Barbatul cu capul ras intinde pe birou cateva plicuri albe, sigilate. Ridica privirea satisfacut si spune "hai...alege-l pe oricare, miza e aceeasi". Mana stanga a ochelaristului impunge cu penitza unui stilou scump unul dintre plicuri. Il trage spre el si se opreste. Pare a se gandi o secunda. Intinde mainile si strange toate plicurile gramada. "Tu te joci cu mine?".
       Maine incepe cel de-al treilea razboi mondial. Ordinea de zi: tsunami, foamete, cai de comunicare taiate. Ordine aleatoare. O sa ii spunem ..."Freda"....orice tsunami are nume de femeie. La buletinele de stiri, dupa evenimentul cu Freda, va fi o stire cu Uniunea Europeana si ceva cu niste fonduri. Ceva pozitiv pentru populatie la nivel global. "Fii atent...tu iei Europa dar lasa-mi mie zonele de conflict. Macar anul asta...Si lasa-mi si partea cu bacteriile. Daca rusii zic ceva, trimite-i la mine. Aia au mereu ceva de zis. Mai avem de lucrat la o serie de 35 de documentare...Target: 16-30 ani...Conditie: medie, cu aspiratii de revolutionari." Panica. Frica. Foame. Umilire. Supunere. Incet si sigur, doar nu se grabeste nimeni.We let them die, so we can live....

A murit Luchi...

2011-05-29T02:18:00.000+03:00

"Un clopoţel a început să se smucească deasupra uşii, speriat. Parcă vrea să-şi rupă frânghiuţa şi s-o ia la fugă. Intrăm în clasă.

Pupitrul e înalt. Mă ridic în vârful picioarelor, mă sprijin în coate şi abia izbutesc să mă aşez, strâmb, pe-o margine de bancă. Fetele se foiesc o vreme, pe urmă se astâmpără. E aşa de linişte, că se aude cum îşi strigă Hună, pe stradă, covrigeii lui săraţi...
- Casian Alexandra!
E numele meu. Ştiu. Dar nu răspund. Pe mine nu mă strigă nimeni aşa. Toată lumea mă strigă Luchi...
Îmi vine-a râde. Aşa-i de caraghios să te strige cineva Casian Alexandra! Ca şi cum ar striga-o tata pe mama, în loc de Catia, Casian Ecaterina.

Doamna se uită la mine şi râde.
Are-un dinte de aur, drept în faţă.
- Cu mata vorbesc fetiţo... Cum te cheamă?
Am uitat că banca e înaltă şi cad de sus, bocănind, în picioare. Simt în jurul meu râsul stăpânit al clasei.
- Cum îţi zice mama acasă? stăruie doamna tot blând, dar c-un fel de nerăbdare parcă.
- Luchi! sare de lângă mine, răpezind înainte două degete ascuţite, una bondoacă si zburlită, Luchi, ca la căţei!

Toate fetele se uită la mine. Încă nu râd, dar ochii lor împung şi dor. Şi dintr-o dată mi-e ruşine de numele meu, mi-e ruşine de mine, mi-e ruşine de tot.
- Nu-i adevărat! Acasă, mama îmi zice... Casian Alexandra! răspund repede, ca să se isprăvească odată, uitându-mă urât spre zburlită.

S-a isprăvit. Nu mă mai întreabă nimeni nimic. Mă aşez la locul meu şi mă uit la mine, la fetiţa asta nouă pe care-o cheamă Casian Alexandra şi pe care parcă n-o cunosc.
Casian Alexandra are şorţ negru, de sub care nu i se mai văd genunchii, ciorapi lungi prinşi cu gumă de pieptăraş, şi guler de pichet alb, care-o supără puţin, cum o supără şi cozile împletite prea strâns, care-i trag ochii spre tâmple ca la chinezoaice. Stă cuminte cu mâinile pe pupitru şi i-e ruşine că o cheamă Luchi, ca pe căţei...

Dar nu-i adevărat. N-o cheamă Luchi. Luchi nu mai este. A rămas pe undeva pe-acasă, poate în lădiţa din cămară, printre resturile de jucării pe care nu le mai ştie ce-au fost şi care nu mai au nume.
Luchi era mică, Luchi era proastă, Luchi era caraghioasă. Luchi era fericită...

Lui Casian Alexandra i-e milă de Luchi. I-e milă, ca de păpuşa moartă căreia i-a cules ochii verzi şi reci de pe covor, într-o dimineaţă de Crăciun... demult...

Mă uit la turnul bisericii, pătrat şi greu. Două ciori încearcă să se aşeze alături pe spiţele crucii. Dar vântul le umflă penele şi le suflă jos.
Le văd întâi limpede, pe urmă cenuşiu, ca printr-o ploaie măruntă şi deasă. Liniile se strâmbă. Turnul stă acum hait, crucea s-a întors ca semnul înmulţirii. Cum să nu cadă ciorile, săracele?

Ceva fierbinte îmi frige obrajii reci. Şi doar nu plâng.
- Ce ai, Casian? Ţi-e rău!
- Nu, doamnă...
Nu i-e rău lui Casian. îi vine să plângă în gura mare şi nu poate. Dacă doamna ar fi întrebat-o:
- Ce ai, Luchi?
Poate că ar plânge. Şi ar fi mai bine...
Dar Luchi nu mai este nicăieri. Luchi a murit. În locul ei o şcolăriţă cuminte clipeşte mărunţel şi-şi înghite lacrimile care au, pentru întâia oară, un gust de cenuşă...

A murit Luchi... "

Slawek Gruca

2011-05-24T23:12:00.001+03:00

LOVELY

Rain is a way of being

2011-05-03T02:14:00.000+03:00

Children

2011-04-16T02:45:00.000+03:00

"Children show me in their playful smiles the divine in everyone. This simple
goodness shines straight from their hearts. This has so much to teach. If a
child wants chocolate ice cream, he just asks for it. Adults get tangled up in
complications over whether to eat the ice cream or not. A child simply
enjoys. What we need to learn from children isn’t childish. Being with them
connects us to the deep wisdom of life, which is ever-present and only asks to
be lived. Now, when the world is so confused and its problems so complicated, I
feel we need our children more than ever. Their natural wisdom points the way to
solutions that lie, waiting to be recognized, within our own hearts."

Applehead

The Egg

2011-04-07T14:16:00.000+03:00

You were on your way home when you died.

It was a car accident. Nothing particularly remarkable, but fatal nonetheless. You left behind a wife and two children. It was a painless death. The EMTs tried their best to save you, but to no avail. Your body was so utterly shattered you were better off, trust me.

And that’s when you met me.

“What… what happened?” You asked. “Where am I?”

“You died,” I said, matter-of-factly. No point in mincing words.

“There was a… a truck and it was skidding…”

“Yup,” I said.

“I… I died?”

“Yup. But don’t feel bad about it. Everyone dies,” I said.

You looked around. There was nothingness. Just you and me. “What is this place?” You asked. “Is this the afterlife?”

“More or less,” I said.

“Are you god?” You asked.

“Yup,” I replied. “I’m God.”

“My kids… my wife,” you said.

“What about them?”

“Will they be all right?”

“That’s what I like to see,” I said. “You just died and your main concern is for your family. That’s good stuff right there.”

You looked at me with fascination. To you, I didn’t look like God. I just looked like some man. Or possibly a woman. Some vague authority figure, maybe. More of a grammar school teacher than the almighty.

“Don’t worry,” I said. “They’ll be fine. Your kids will remember you as perfect in every way. They didn’t have time to grow contempt for you. Your wife will cry on the outside, but will be secretly relieved. To be fair, your marriage was falling apart. If it’s any consolation, she’ll feel very guilty for feeling relieved.”

“Oh,” you said. “So what happens now? Do I go to heaven or hell or something?”

“Neither,” I said. “You’ll be reincarnated.”

“Ah,” you said. “So the Hindus were right,”

“All religions are right in their own way,” I said. “Walk with me.”

You followed along as we strode through the void. “Where are we going?”

“Nowhere in particular,” I said. “It’s just nice to walk while we talk.”

“So what’s the point, then?” You asked. “When I get reborn, I’ll just be a blank slate, right? A baby. So all my experiences and everything I did in this life won’t matter.”

“Not so!” I said. “You have within you all the knowledge and experiences of all your past lives. You just don’t remember them right now.”

I stopped walking and took you by the shoulders. “Your soul is more magnificent, beautiful, and gigantic than you can possibly imagine. A human mind can only contain a tiny fraction of what you are. It’s like sticking your finger in a glass of water to see if it’s hot or cold. You put a tiny part of yourself into the vessel, and when you bring it back out, you’ve gained all the experiences it had.

“You’ve been in a human for the last 48 years, so you haven’t stretched out yet and felt the rest of your immense consciousness. If we hung out here for long enough, you’d start remembering everything. But there’s no point to doing that between each life.”

“How many times have I been reincarnated, then?”

“Oh lots. Lots and lots. An in to lots of different lives.” I said. “This time around, you’ll be a Chinese peasant girl in 540 AD.”

“Wait, what?” You stammered. “You’re sending me back in time?”

“Well, I guess technically. Time, as you know it, only exists in your universe. Things are different where I come from.”

“Where you come from?” You said.

“Oh sure,” I explained “I come from somewhere. Somewhere else. And there are others like me. I know you’ll want to know what it’s like there, but honestly you wouldn’t understand.”

“Oh,” you said, a little let down. “But wait. If I get reincarnated to other places in time, I could have interacted with myself at some point.”

“Sure. Happens all the time. And with both lives only aware of their own lifespan you don’t even know it’s happening.”

“So what’s the point of it all?”

“Seriously?” I asked. “Seriously? You’re asking me for the meaning of life? Isn’t that a little stereotypical?”

“Well it’s a reasonable question,” you persisted.

I looked you in the eye. “The meaning of life, the reason I made this whole universe, is for you to mature.”

“You mean mankind? You want us to mature?”

“No, just you. I made this whole universe for you. With each new life you grow and mature and become a larger and greater intellect.”

“Just me? What about everyone else?”

“There is no one else,” I said. “In this universe, there’s just you and me.”

You stared blankly at me. “But all the people on earth…”

“All you. Different incarnations of you.”

“Wait. I’m everyone!?”

“Now you’re getting it,” I said, with a congratulatory slap on the back.

“I’m every human being who ever lived?”

“Or who will ever live, yes.”

“I’m Abraham Lincoln?”

“And you’re John Wilkes Booth, too,” I added.

“I’m Hitler?” You said, appalled.

“And you’re the millions he killed.”

“I’m Jesus?”

“And you’re everyone who followed him.”

You fell silent.

“Every time you victimized someone,” I said, “you were victimizing yourself. Every act of kindness you’ve done, you’ve done to yourself. Every happy and sad moment ever experienced by any human was, or will be, experienced by you.”

You thought for a long time.

“Why?” You asked me. “Why do all this?”

“Because someday, you will become like me. Because that’s what you are. You’re one of my kind. You’re my child.”

“Whoa,” you said, incredulous. “You mean I’m a god?”

“No. Not yet. You’re a fetus. You’re still growing. Once you’ve lived every human life throughout all time, you will have grown enough to be born.”

“So the whole universe,” you said, “it’s just…”

“An egg.” I answered. “Now it’s time for you to move on to your next life.”

And I sent you on your way.

by Andy Weir

Let me dance with me

2011-04-01T03:22:00.000+03:00

Stii mirosul unui fir de nisip ars? Cand privesti in zare si nu te vezi decat pe tine privind in alta zare? Cand soarele nu mai e prietenul tau bun si iti ia toata viata din tine...Cand tot ce ai mai scump porti in buzunare, iar buzunarele-ti sunt goale...Cand ai talpile arse si nu ai auzit niciodata un sunet, dar poti sa juri ca tu ai inventat muzica? Cand dunele de nisip poarta nume si iti sunt frati vitregi? Stii noptile reci care iti fac cunostinta cu rabdarea? Noptile in care cerul iti zambeste in galaxii nemaivazute si in stele cazatoare pe care tu le prinzi in palme? Iti amintesti ca vroiai sa povestesti oamenilor ca li s-au intamplat lucruri? Stii furtunile de nisip care iti sfasie pielea si iti amintesc de trecut? Cand simti in masele fire de nisip si iti incrunti fruntea ca sa mai ai senzatii umane? Te trezesti mereu zambind in arsita desertului si nu stii ce o sa fie peste un minut......si te bucuri....pentru ca minutul nu mai exista...Si tu nu ai mai fost aici... desi aici locuiesti. Si calatoriile tale au ca parteneri fiecare fiinta vie din univers, care impartaseste cu tine fiecare traire si fiecare sentiment si tu le simti durerile si bucuriile tuturor in aceeasi clipa si le traiesti la o intensitate care te extenueaza...si iti place...si astepti sa te trezesti in alt loc...in alt spatiu...cu alte figurine....fara timp....fara material...fara ganduri...fara litere...fara cuvinte...fara....

Buna dimineata, nevasta....

2011-03-30T15:58:00.000+03:00

Stii ce cred, draga? Cred ca totul e degeaba.....
Pai uita-te la noi. La noi toti. Ce facem? O sa ajungem sa venim acasa seara de la serviciu si sa luam in brate LCD-ul si sa-l intrebam ce avem la masa....si copii nu o sa se mai faca, pentru ca distrug cariere... Tu cand erai mica nu aveai prietene care cresteau mai mult prin vecini, in fata blocului, sau la bunici "ca acolo are unde sa se joace, sa alerge..."? Ia, te rog....deschide televizorul...plasma vreau sa zic...vreau sa vad cristalele lichide inainte sa le arunc la WC. Tu stiai ca exista ceapa tocata deja pusa in pungutze pe rafturi, in magazine? Stii ce imi spune mie asta? Imi spune "nu mai ai timp, boule, de nimic!!!". E un mesaj subliminal in ceapa asta, iti zic io. Nene, io vreau sa plang de la ceapa. Vreau sa am timp sa toc o ceapa, ce mama ma-sii! Ai numarat vreodata cate vesti proaste primesti intr-o zi? Pai numai cand suna ceasul dimineata....Ce?! Iti zice sa te trezesti sa te duci sa alergi descult ca sa prinzi roua si rasaritul? Cacat. Iti zice: "Bouleeeee!! Misca-ti suncile in leasing-ul din fata blocului". Si apoi cand suna mobilul....te uiti incruntat la ecran...iti faci deja povestea in cap, ce sa mint...cum sa-l imbarlig p'asta...Si tot asa.

Bai, nene, stii ce e nasol? Da' nasol la modul ca nu iti mai dai seama cat de nasol e...atat e de nasol...Adica toata sarada asta a ajuns in asa fel incat....parca mi-e mila de mine. Parca nu mai am scapare. Ce sa fac? De lucrat in corporatii si firme care au petreceri tematice pe departamente, n-ai sa ma vezi...de inceput eu ceva...cum incep? Stau la coada, este? Si aici e o treaba. Adica pana iti vine randul, la 5 ghisee diferite, plus cashu' care trebuie bagat, te razgandesti sigur. Iti bagi picioarele, te bagi la metrou, te duci la un prieten la fel ca tine, bei ceva, te plangi, zici ceva de dumnezei, apoi zici "hai ca o sa fie bine". Si te duci acasa la elsidi. Este? Deci ce variante am ? Sa plec din tara. Bine. Si ma duc sa ce? Si ma duc unde? Si ma mai intorc la coada ? Uite, pe Antena 3, avem amenintare nucleara. Nu e minunat? Buuun. Sau ma mut la tara. Rosia mea, ardeiu'meu. Mai vin 4-5 prieteni la gratar vara, fac haos si gata. Dar daca io sunt crescut in fata blocului si la bunicii din Militari...ce ma fac? O s-o iau din loc. Si da, am inteles, nu au cum sa ne ia "quelque chose"-u' din privire, din zambet dar pana ajung acasa, ma intampina panoul cu intretinerea. S-a dus dreacu' chelcashozu'...Aseara pe Pro Tv am prins o scena dintr-un film atat de prost, incat imi era rusine ca platesc cablu. Am schimbat pe altceva, emisune politica. "Trebuie discutat....vom avea in vedere....". Marfa. Vreau si io un discavarii saians, un treaval end living...Alea sunt la pachet mai scump, pentru aia cu bani, care oricum nu au "timp" sa se uite la asa ceva. La cetateanu' de rand da-i Kanal D, DDtv, sondaje, Zavoranu, Columbeanu, Radu Mazare tatiiii...Arunca-l pe geam, mai exact. Totul la pachetul basic. Hai ca nu mai am timp, tre' sa plec la serviciu....

Poate Seneca a invatat de la mine....

2011-03-17T01:33:00.002+02:00

Louise e o fata blonda, cu pistrui, si ochii salbatici. Aceasta este povestea ei. Locuieste pe Rue de la Landelle, Brest, Finistere, Franta, numarul 11. Are un gardulet alb in fata casei si regina-noptii in ghivece asezate pe marginea scarilor din fata usii. In serile calde de vara, lasa fereastra deschisa ca sa simta cum mirosul lor ii gadila narile. Louise a invatat cum sa fie fericita singura. Sambata dimineata se urca pe bicicleta in picioarele goale si se duce...... In zori isi sterge fata cu un prosop aspru si isi aduce aminte de viata. Stie ca asa va fi mereu. Ea e crescuta sa fie doar martor.

E 9 dimineata. Isi pregateste un pahar mare cu rom peste care toarna un strop de cafea.. Inchide ochii la prima sorbitura si apasa mai tare cu creionul pe foaia alba.Stie ca o sa apara el. Acum doar scrie despre el. Spera ca lumea sa aiba rabdare sa citeasca despre ea. Valseaza singura prin casa zilnic. Deschide ferestrele larg si inchide ochii. Aude doar pasii de afara si respiratia ei. Si-ar fi dorit sa fie balerina si sa fie aplaudata pentru sinceritatea ei. A fost la un moment dat in deşert .A povestit cu Flaubert si l-a batut pe umar prieteneste cand s-au despartit. Prima ei dragoste a fost un actor cu parul carliontat si ochii albi. L-a cunoscut prin anul 2177. S-a gandit sa fie ea insasi chiar si atunci cand nu bea rom. Stie ca are "prieteni". Ii zambesc de pe trotuarul opus in fiecare zi, la fel cum ii zambesc si de pe planeta vecina. Nu a vorbit niciodata cu ei. Ce mi-ai facut ? Se intreaba si nu stie cui vorbeste. M-ai pus aici ca pe o piesa de sah si acum trebuie sa fac fata. Cui se adreseaza ...? Ea nu a inteles...Ce frumoasa esti in seara asta...Si acum ce fac ? Nici cuvintele nu ma mai gasesc. O sa ma creada toti nebuna. Pisica s-a facut covrig si se uita alintata la ea. Ea? Cine e ea ? Ea este tot ce nu stie despre viata. Are in fata bucuria dupa care tanjeste. Kalimbele care canta doar pentru ea. Picioarele goale care danseaza. A desenat in ea strigate si ochi mari de fericire. Ma sufoc, isi spuse....Simt ca am ochii verzi si frumosi. Stiu ca de fapt am cearcane si ochii cazuti. Nu am fost niciodata atat de fericita... Louise este fericita pentru ca niciodata nu a stiut cati ani are. Asta e povestea despre aparentul nimic.

That's her

2010-11-27T21:22:00.001+02:00

Find a guy who calls you beautiful instead of hot, who calls you back when you hang up on him, who will lie under the stars and listen to your heartbeat, or will stay awake just to watch you sleep... wait for the boy who kisses your forehead, who wants to show you off to the world when you are in sweats, who holds your hand in front of his friends, who thinks you' re just as pretty without makeup on. One who is constantly reminding you of how much he cares and how lucky he is to have YOU... The one who turns to his friends and says, "that's her".

Cafea cu rom si o pisica

2010-11-21T13:34:00.000+02:00

Te trezesti uneori dimineata si ti se pare suficient...:)

Oameni si marionete

2010-11-18T21:25:00.001+02:00

" Un singur lucru va cer voua, celor care veti supravietui acestor timpuri: sa nu uitati. Nu uitati nici pe cei buni, nici pe cei rai. Strangeti cu rabdare marturii despre cei care au cazut pentru ei si pentru voi. Va sosi ziua cand prezentul va deveni trecut, cand se va vorbi despre aceste timpuri marete si despre eroii anonimi, fauritori ai istoriei. Dar tineti minte: n-au existat eroi anonimi. Au fost doar oameni, fiecare cu numele lui, cu chipul lui, cu nazuintele si sperantele lui. Chinurile celui mai neinsemnat dintre ei n-au fost mai mici decat chinurile celui al carui nume va intra in istorie. Fie ca pe cei cazuti in lupta sa-i simtiti aproape de voi, ca pe niste prieteni, ca pe cineva care va este drag, ca pe voi insiva.
Au cazut mii de eroi. Invaluiti cu iubirea voastra macar pe unul dintre ei, ca pe un fiu sau o fiica draga, fiti mandri de ei, ca de un om mare care a trait cu gandul la viitor. Toti cei care au fost credinciosi viitorului si au murit pentru ca el sa fie frumos, sunt ciopliti din piatra. Acela, insa, care din pulberea trecutului vrea sa ridice un stavilar pentru a opri apele mari ale revolutiei, nu este decat un manechin de lemn putred, chiar daca poarta astazi, pe umeri, galoane de aur! Dar si manechinele acestea trebuiesc privite in toata nimicnicia lor jalnica, in intreaga lor cruzime, lasa si zadarnica. E un material care va fi judecat de viitor..." - 1943

Copilul albastru

2010-09-30T23:00:00.000+03:00

Ai o nebunie catifelata in ochi si chipul tau ma invita mereu sa iti mangai parul. Ma inspiri mai mult decat vei stii vreodata. Gasesc in tine frumoasele femei despre care citeam in cartile de povesti cand eram mica. Cred ca esti ca o poveste senzuala care asteapta sa fie scrisa. M-am regasit in zambetul tau. Sper ca intr-o zi sa te imbratisez, sa iti asez o nalba-liliac dupa ureche si sa ma regasesc iar in zambetul tau. Nu stiu de ce, dar mereu te-am vazut ca pe un copil albastru :). Don't know why...

Esti un om foarte frumos! :)

You're Just Another Part Of Me . .

2010-06-24T23:28:00.000+03:00

I was five and he was six
We rode on horses made of sticks
He wore black and I wore white
He would always win the fight

Bang bang, he shot me down
Bang bang, I hit the ground
Bang bang, that awful sound
Bang bang, my baby shot me down.

Seasons came and changed the time
When I grew up, I called him mine
He would always laugh and say
"Remember when we used to play?"

Bang bang, I shot you down
Bang bang, you hit the ground
Bang bang, that awful sound
Bang bang, I used to shoot you down.

Music played, and people sang
Just for me, the church bells rang.

Now he's gone, I don't know why
And till this day, sometimes I cry
He didn't even say goodbye
He didn't take the time to lie.

Bang bang, he shot me down
Bang bang, I hit the ground
Bang bang, that awful sound
Bang bang, my baby shot me down...

E 13, ce noroc !

2010-05-11T18:30:00.002+03:00

Detalli aici .
P.S. : Everyone who is anyone will be there :)

It's about me and the sun

2010-04-29T22:28:00.000+03:00

I'm happy.

Mellow

2010-04-08T23:56:00.000+03:00

Soulstorm

2010-04-08T23:48:00.004+03:00

Sa nu indraznesti vreodata sa ravnesti la ceva ce este al meu.

You're nothing...just bones

2010-03-18T23:47:00.000+02:00

Ai primit vreodata o scrisoare de dragoste? ...ai vazut cum ea de fapt nu are un "te iubesc" la sfarsit, aproape nici un zambet...nicaieri...o scrisoare de dragoste...Ale mele asa erau. Depinde de varsta si de stadiul constiintei in care te afli.. Mi-e dor de ochii curiosi indreptati inspre cutia postala din holul blocului. Mi-e dor de plicul rupt in graba si de fluturasii copilarosi si sinceri.
Cum ar suna soundtrack-ul vietii tale? Ai avea macar unul? Eu am 9 :)

Auzi vreodata un pian care canta doar pentru tine? Ganduri care se transforma in sunete. Pianul meu canta la o portavoce luminat de un soare ud...

Asta n-are nici o legatura cu religia

2010-02-02T21:01:00.000+02:00

      "...Foarte putina lume venea in urma camionului: Nicolas, Isis si Colin si doi-trei cunoscuti. Camionul mergea destul de repede. Fusesera siliti sa alerge ca sa se tina dupa el. Soferul lalaia cat il tinea gura. Nu tacea decat de la doua sute cincizeci de dublezoni in sus.
       In fata bisericii se oprira si lada neagra ramase acolo in timp ce ei intrau pentru ceremonie. Monahul, cu o mutra posaca, le intorcea spatele si incepu sa se agite fara convingere. Colin statea in picioare in fata altarului.
        Ridica ochii: in fata lui, atarnat pe perete, era Isus pe cruce.Parea cam plictisit, si Colin il intreba:
        - De ce-a murit Chloe?
        - N-am nici o raspundere-n treaba asta, spuse Isus. Ce-ar fi sa vorbim despre altceva....
        - Dar cine poarta atunci raspunderea? intreba Colin.
      Vorbeau foarte incet si ceilalti nu le auzeau conversatia.
        - Noi nu, in nici un caz, spuse Isus.
        - Te invitasem la casatoria mea, spuse Colin.
        - A fost reusita, spuse Isus, am petrecut bine. De ce n-ai dat mai multi bani de data asta ?
        - Nu mai am, spuse Colin, si-apoi, de data asta nu mai e nunta mea.
        -Da, spuse Isus.
     Parea stingherit.
        - E cu totul altceva, spuse Colin. De data asta, a murit Chloe...Nu ma pot impaca deloc cu gandul la lada aia neagra.
        - Mmmmmmm...., spuse Isus.
      Privea altundeva si parea ca se plictiseste. Monahul invartea o haraitoare, zbierand versuri latinesti.
        - De ce i-ati pricinuit moartea? intreba Colin.
        - Oh! spuse Isus. Nu mai starui.
      Isi cauta o pozitie mai comoda in piroanele lui.
        - Era asa de blanda, spuse Colin. N-a facut rau niciodata, nici cu gandul, nici cu fapta.
        - Asta n-are nici o legatura cu religia, mormai Isus cascand.
      Scutura putin din cap ca sa-si schimbe inclinarea cununii de spini.
        - Nu vad ce v-am facut, spuse Colin. Nu meritam asa ceva.
      Lasa ochii-n jos. Isus nu raspunse. Colin ridica iar capul. Pieptul lui Isus se ridica usor si ritmic.Trasaturile lui respirau calmul. I se inchisesera ochii si Colin auzi iesindu-i pe nari un tors usor de satisfactie, ca la o pisica satula. In acest timp, Monahul salta de pe un picior pe altul si sufla intr-o teava, si ceremonia se ispravise.
      Monahul parasi primul biserica si se intoarse in sacriscioaba sa-si puna bocancii cu tinte.
      Colin, Isis si Nicolas iesira si asteptara in spatele camionului. Atunci, aparura Svitelul (Shvitzelul) si Tarclovnicul (Tzarclovnicul), bogat invesmantati in culori deschise. Se apucara sa-l huiduie pe Colin si dansara ca salbaticii in jurul camionului. Colin isi astupa urechile, dar n-avea ce sa spuna, semnase ca accepta inmormantarea pentru saraci si nici nu se clinti cand il atinse ploaia de pietre."

Boris Vian - "Spuma zilelor"

Join Together as One

2010-01-29T21:31:00.000+02:00

I never wanted something rational

2010-01-20T18:42:00.005+02:00

Atacama

2010-01-08T22:30:00.000+02:00

Vreau sa plec de aici.Aici e oriunde.Si sa stau pentru totdeauna.Sa ma divid in mii de particule ca sa nu ratez nici o stare, nici un sentiment si nici o poveste.Vreau sa fiu un om singur dar sa fiu cu voi.Vreau sa invat ce e cu adevarat zambetul.Sa invat ca zambetul este o stare de fapt si un mod de a fi.Vreau sa ma rup de durere si sa innebunesc de fericire.Vreau sa fiu cuvantul spus de tine si samburele ideii.Vreau sa stiu cum sa accept zadarnicia ce ma inconjoara.
Te invit la o petrecere in mijlocul desertului.O sa ne jucam cu masina timpului si o sa bem pahare mari cu litere.Apoi o sa stim sa vorbim.O sa ne bucuram de fiecare grimasa ca si cum ar fi ceva bine.O sa te invat ce nu stii.O sa imi arati ce nu ai aratat nimanui.Eu o sa inventez lumi numai pentru tine.Tu trebuie doar sa indraznesti.O sa citim impreuna "Micul Print" si o sa imi explici cum esentialul e invizibil ochilor.O sa invat ca plictiseala si rutina nu exista, dar exista minti goale si lipsite de magie.O sa imi ceri sa iti las ceva ca amintire. Atunci voi taia cu o foarfeca un colt dintr-o dimineata alintata. O sa ne jucam de-a v-ati ascunselea printre fire de nisip si raze de soare. Va veni clipa cand o sa stiu sa plec fara regrete si am sa te salut dintr-un crin.O sa fur toate zambetele din lume intr-o zi.

"Ai vrea haosul, dar ti-e frica de luminile din el" - Emil Cioran

Girl...

2009-12-25T14:10:00.001+02:00

Miroase a mileu...

2009-12-24T07:31:00.002+02:00

marocco

Ma asculti?

2009-11-30T22:09:00.000+02:00

"Cine sunt eu?

Cine esti tu?
De unde venim?
Incotro ne indreptam?
Despre ce este vorba, de fapt, in acest joc numit viata?
Ai raspunsul la toate aceste intrebari?
Jocul meu este vesnicia,
M-am nascut in Paradis,
Traiesc in Paradis
Si in Paradis ma voi intoarce
Daca n-ai trait asta pana acum
E pacat
Ma asculti?
Trupul acesta al meu
Este un flux de energie
De-a lungul trecerii timpului,
Vremea trece, eonii se succed rapid
Eu apar si dispar
Jucandu-ma de-a v-ati ascunselea
Cat ai clipi
Sunt o particula
Si deodata valul
Ce se involbura cu viteza luminii
Sunt fluctuatia
Care preia controlul
Sunt Printul
Sunt Valetul
Sunt fapta
Care precede infaptuirea
Sunt Galaxia, golul din Spatiu
Din Calea Lactee
Sunt nebunia
Ganditorul, reflectia si ideea in sine
Sunt cel aflat in cautarea fericirii, dobindirea ei si insasi fericirea
Sunt picatura de roua, raza de soare, furtuna
Sunt fenomenul, campul de actiune, forma
Sunt desertul, oceanul, cerul
Sunt Fiinta Primara
In mine si in tine
Se afla constiinta pura si nelimitata
Sunt adevar, existenta, Paradis
In infinite expresii apar si dispar
Jucandu-ma de-a v-ati ascunselea
Cat ai clipi
Dar jocul meu e vesnicia
Eonii trec
Dar in adancul meu
Eu sunt acelasi
M-am nascut in Paradis
Si in Paradis imi duc existenta
Intra cu mine in acest dans
Vino, fii alaturi de mine
Daca uiti de tine insuti
Nu vei sti niciodata
Regulile acestui joc
In albia acestui ocean numit Eternitate
Pune capat acestei agonii
Nu este de ajuns doar sa-ti doresti
Nu te mai gandi, nu ezita
Nu te inchide in tine
Doar creeaza ... creeaza
Jocul meu e vesnicia
M-am nascut in Paradis
Aici traiesc
Si in Paradis ma voi intoarce
Daca nu stii cum e
E pacat
Ma asculti?"

Applehead, iti multumesc pentru insipratia si copilul din mine.

E bine si cand nu e bine...

2009-11-28T01:34:00.000+02:00

E bine.E bine sa urasti tziganii si apoi sa asculti manele.E bine sa spui ca iti place Usher si apoi ca urasti cocalarii.E bine ca stii ce te tine pe loc si sa pedalezi zambind totusi.Ai putea ajunge chiar sa ai o parere buna despre tine.E bine sa razi pe pitzipoanca.org si apoi sa porti animal print.E bine sa ai prejudecati si sa crezi de fapt ca esti altfel.E bine sa crezi ca ai blog cand de fapt esti plin de frustrari si singur.Daca mai ai si feisbuc,tuitar,maispeis,2-3 ID-uri de mess si 2 numere de telefon...esti bine.Am 3 numere de telefon.This is so sad....

E bine cand iti place sportul dar te uiti la fotbal.E foarte bine sa ceri sinceritate dar sa nu accepti critica.E cel mai bine sa iti inventezi nevoi.Nevoile tale sunt acoperite de reclame luminoase, brand-uri fade si zile de vot.E bine sa iti urasti prietena mai slaba in timp ce degusti un dublu-cheese.E bine sa crezi ca esti tolerant si apoi sa sustii ca e ok, fara sa stii ca toleranta implica dispret. Denigrezi oamenii pe care de fapt ii chemi langa tine.Pentru ca,zicea un nene ganditor, te ridici fie prin propria "desteptaciune", fie prin prostia altora :).E bine sa dai sfaturi de mai bine, dar sa nu stii sa te bucuri pentru fericirea altcuiva.E bine sa spui unei persoane ca e totul pentru tine, ca apoi sa te comporti identic cu oricine urmeaza dupa ea.

Omul are iluzia ca vorbeste cu lumea intreaga la calculator. El e de fapt singur....

O aberatie de bun-simt

2009-09-15T21:14:00.000+03:00

Mi-am dat seama de ce oamenii nu se inteleg bine. Sau nu se inteleg, e mai corect spus. Din cauza educatiei. Ea cuprinde tot. Daca exista,evident. Stii, nu e mare lucru ca stii sa scrii, sa citesti sau sa folosesti internetul. Nu e mare lucru nici daca o saluti pe vecina de la 4. Probabil o faci ca sa nu toarne administratorului ca sunteti de fapt 3 persoane in apartament. Lipsa educatiei se vede atunci cand stai pe scaun in metrou si filezi pe toata lumea care inca urca, asteptand parca sa se impiedice cineva, sa ii cada o plasa din mana, doar ca sa te bucuri si sa mai scapi de un complex. Esti la fel de needucat cand nu respecti intimitatea cuiva. Si asta presupune mai mult decat sa te intorci cu spatele cand se schimba cineva de haine :)). Educatia te-ar ajuta sa stii sa accepti un "Nu", sa stii ca asta nu presupune neaparat antipatie, ci s-ar putea sa ai revelatia ca oamenii sunt pur si simplu diferiti, si sa inveti sa respecti o opinie, fara sa te simti atacat. Daca te simti, ai de lucrat. Educatia iti impune sa vorbesti corect despre tine insuti/insati, sa te prezinti asa cum esti, nu sa adaptezi "textul" in functie de turma in care te-ai trezit, doar ca sa fii simpatic(a). Daca oferi locul unei pensionare in tramvai, nu e musai ca esti educat, ci mai degraba nu esti obosit.Pentru ca da, si tinerii obosesc. Cred ca nu am obosit suficient sau educatia mea nu e chiar atat de solida, daca nu scriu acum de pe alte meleaguri. Pentru ca educatia cred ca mi-ar cere asta. Si respectul de sine. Si tot ea mai cere sa nu mergi la vot. Daca ti-ar fi respectate drepturile in general, nu te-ai mai bucura ca un copil prost cand vine momentul sa votezi, singurul moment in care agramatii simt pentru o secunda ca au luat "problema" in mana, si ca "e dreptul nostru, domne'!". Imi pare rau, dar parerea ta nu conteaza. Esti o zecimala in cifra lor de afaceri. Orice om are dreptul la viata, la libertate si la securitate, nu va fi tinut în sclavie, nici în servitute, are dreptul la libertatea gândirii, de constiinta si religie.Cam de cate ori pe zi simti ca iti sunt respectate aceste drepturi? Am dreptul la hrana, asa ca ma duc sa imi cumpar ceva si sa imi salut vecinii din fata blocului :)

Delicious thinkin'

2009-09-06T18:54:00.002+03:00

Cum ar fi ca lumea sa fie facuta in asa fel incat la primul gand negativ pe care il are un om,el sa dispara?Cati am mai fi?

Proudly present the flash mob

2009-09-01T20:49:00.001+03:00

Love Story

2009-08-09T15:37:00.003+03:00

Alanis Morissette My Humps
by someone

I support smiley faces

2009-08-07T15:25:00.022+03:00

Locul unde o sa fiu asternut azi este la umbra.Imi place asta.Culorile parca sunt altfel si au ceva special.Plus ca am si eu nevoie sa ma mai asez putin.Zilele trecute am fost calcat intr-un parc in timp ce priveam lumea dintr-o masinutza desenata stangaci de un pusti.Am ajuns sub banca pe care statea el la un moment dat .Pacat.

Mi-a placut saptamana trecuta la cafenea.Miros imbietor,atmosfera calda,zambete sincere,discutie lunga si degajata,imbratisari si promisiuni de mai bine.Am mai fost acolo,dar am devenit confuz din pricina unei cani de cafea.Cel mai mult imi place insa cand sunt uitat pe un raft intr-o casa si sunt partas la tot ce mi-am dorit vreodata.Cateodata uit si eu cum am ajuns acolo.Oamenii se plang des.Mai rar vad ganduri senine.Cand ma necajesc prea tare ,nu ii mai las sa ma foloseasca,dar fac ei cumva si revin in forta.Mie mi se pare simplu.Nu te intovorasi cu nimeni prea mult.Ramai undeva la mijloc.Vei avea parte de mai putina bucurie,stiu,dar si de mai putina suferinta.Oamenii isi complica viata prea tare din dorinta de a parea sofisticati.Mai bine desenati,trimiteti ganduri timide in colturi de pagini rupte,umpleti goluri,lasati o amintire dragutza,un bilet pe frigider dimineata.

Am cunoscut o tanara acum o luna pe care am ajutat-o sa impartaseasca un singur mesaj timp de patru zile:"Free hugs!" .Ce tare m-a bucurat intalnirea.Si ei ii era teama de penibil,tot din cauza oamenilor.Eu cred ca penibila e istoria,care a lasat ca la sfarsit sa ne dea minus sentimente.E trista in sinea ei.Cate zambete speriate am vazut atunci...Cate priviri care intrebau "Pot?!"...Cati copii care aratau cu degetul si aveau ochii mari...A fost frumos desi nu am avut succes.
Nu am avut nici un conflict cu nimeni pana acum ,si ma mandresc cu asta.Sunt "o chestie" pasnica.Am scris carti intregi,am plans cu autorii lor,m-am oprit cand durea prea tare,am zambit la fiecare sfarsit.M-am regasit in mazgalelile aparent fara rost ale copiilor, facute pe peretii din camera lor.Am impartasit sute de randuri scrise turbat de suflete schilodite,am asteptat cuminte in locuri intunecate ca apoi sa infloresc in idei fantastice.
A venit o vreme in care am avut brusc idei creative,mi se ofereau ganduri pozitive iar eu ma topeam dupa ele.Ma indragostisem.Am impartit acelasi loc intr-un sertar la un moment dat.Era intuneric mai mereu si nu stiam unde ma aflu.Pana cand sertarul s-a deschis si a patruns lumina.Asa a inceput.Am vazut ca doar eu eram cel de care lumea avea nevoie atat de des si imi parea rau ca nu se bucura alaturi de mine de frenezia coplesitoare de care aveam eu parte.As fi vrut sa i-o impartasesc,sa i-o ofer,sa ii citesc din mine.Ea ramanea mereu in sertar,nemiscata.Pana intr-o zi...Ma istovea de vreo saptamana povestea unui batran mizantrop de moda veche care traise mult,apasat si patimas.Povesti de dragoste halucinante,zile de razboi nesfarsite,copii pierduti inainte de vreme,sfarsitul pe care il simtea aproape si latent.Viata lui era atat de covarsitoare incat ma intrebam de ce isi face asta.Asta s-a intrebat si el la un moment dat in mansarda lui insalubra, burdusita cu antichitati si carti.Mainile ii tremurau si eu faceam cu greu fata.Chipul i se schimonosise si s-a dus nervos la sertar.Vine si ea oare?!Ce bucurie!A venit.Era prima oara cand o vedeam asa de aproape.M-a apasat cu putere si a stors din mine povestile de iubire,suferinta,lacrimile,frustrarile asternute, cu miscari haotice si brutale.Ramaneau franturi fara inteles care acum nu mai aveau rost.Rand cu rand,imi pierdeam din ratiune.M-am dus usor.Nu m-am mai intors niciodata.Ea a sfarsit aruncata pe podea.Data viitoare poate o sa iau forma unor caractere virtuale,unor emoticoane prestabilite,lipsite de personalitate si comune.O sa fie lipsit de farmec dar o sa fie mai simplu.Trebuia sa nu ma intovarasesc prea mult.

About love

2009-08-02T17:03:00.011+03:00

Iubirea e simpla.....

We're Sendin' Out A Major Love

2009-07-15T21:52:00.001+03:00

NIHIL - GEORGE BACOVIA

CE TRIST AMOR
SĂ VRAI,
SĂ STAI,
CU CEI CE MOR.

SI CE AVÂNT
SĂ TRECI,
PE VECI,
ÎNTR-UN MORMÂNT.

CE FĂRĂ ROST
TRĂIND,
GÂNDIND,
DE N-AI FI FOST.

SI CE CUVÂNT...
MISTER,
ÎN CER,
SI PE PĂMÂNT.

Iertare

2009-06-25T21:15:00.002+03:00

"Cei slabi nu pot niciodata sa ierte,iertarea este atributul celor puternici" - Mahatma Gandhi

Fericire

2009-06-25T21:05:00.007+03:00

"Noi cautam fericirea in afara noastra si in parerea oamenilor, pe care-i stim lingusitori, nesinceri, nedrepti, plini de invidie, de toane si de idei preconcepute; ce ciudat!" - La Bruyere

"Fericirea este o urmare a întâmplărilor la care nu ne opunem." - Deepak Chopra

Toleranta

2009-06-25T21:03:00.002+03:00

"Adu-ti aminte sa cedezi!" - Eschil

Constienta

2009-06-25T20:54:00.005+03:00

"Nu suntem niciodata atat de fericiti sau atat de nefericiti cum ne inchipuim" - La Rochefoucauld

Prietenie

2009-06-25T20:35:00.003+03:00

"Un prieten este o persoană care ştie totul despre tine şi încă te place." - Elbert Hubbard

Om

2009-06-25T20:16:00.003+03:00

"Omul se uita la om si se bucura.Iata o descoperire pe care uitasem s-o mai fac." - Marin Preda

Moarte

2009-06-25T20:09:00.006+03:00

"Moartea nu exista.Existam noi,care intr-o zi suntem si intr-o zi nu mai suntem.In fata mortii nu mai esti nimic, nu mai esti poet,esti un simplu om care trebuie sa dispara." - Marin Preda

"Am vazut odata un om murind.Soptea istovit: In sfarsit!" - Traian Ganju

Frumos

2009-06-25T19:58:00.002+03:00

"Frumosul este simbolul binelui moral" - Immanuel Kant

Durere

2009-06-25T19:32:00.003+03:00

"Sursa mea de inspiratie este durerea.Uneori o premeditez,caci ii stiu fertilitatea creativa" - Traian Ganju

Iubire

2009-06-25T19:27:00.002+03:00

"Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale." – Osho

Nebunie

2009-06-25T19:07:00.004+03:00

"As vrea sa innebunesc intr-un singur caz.Cand as sti ca as ajunge un nebun vesel,vioi si permanent bine dispus, care nu-si pune nici o problema si n-are nici o obsesie, dar care rade fara sens de dimineata pana seara" - Emil Cioran

Invidie

2009-06-25T18:55:00.004+03:00

"Invidia este ,poate ,cea mai evidenta si violenta autocritica pe care omul si-o poate face,caci ea exprima fatis si irezistibil recunoasterea propriei inferioritati" - Traian Ganju

Copilarie

2009-06-25T18:54:00.002+03:00

"Nu există decât o ratare: a nu mai fi copil." – Emil Cioran

Viata

2009-06-25T18:52:00.006+03:00

"Bestialitatea vietii m-a calcat si m-a apasat,mi-a taiat aripile in plin zbor si mi-a furat toate bucuriile la care aveam dreptul" - Emil Cioran

"Lasati orice speranta,voi cei ce intrati!" - Dante

Libertate

2009-06-25T18:48:00.003+03:00

"Libertatea este o datorie, nu un drept." - Benito Mussolini

The universe is laughing behind your back

2009-06-15T16:53:00.002+03:00

"Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva." - O. Paler

Pop-Art Life

2009-06-03T16:25:00.007+03:00

Straight face

2009-05-24T22:30:00.003+03:00

"You were there, before we came.
You took the hurt, you took the shame.
They built the walls to block your way.
You beat them down.
You won the day.
It wasn't right, it wasn't fair.
You taught them all.
You made them care.
Yes, you were there, and thanks to you
There's now a door we all walk through.
And we are here, for all to see
To be the best that we can be.
Yes, I am here....
Because you were there."

Eu nu am plans si nu am ras niciodata.

Fertilitate

2009-05-15T14:21:00.000+03:00

Miki: daca ai putea fi un obiect,ce ai vrea sa fii?

Anna: hmmm...

Anna: tablou

Miki: de ce?

Anna: pt k oricat d bn te-ai uita la un tablou si orikt d mult ai zice k-l stii...mereu ai cva d descoperit...mereu apare o noua, posibila interpretare a lui...

Miki: atunci data viitoare cand ma uit lung la tine sa nu ma intrebi de ce ))

Anna: ba da

Anna: t voi intreba...

Anna: c vezi?

Anna:

Anna: acum!

Anna: dar u?

Anna: c ai vr sa fii?

Miki: sper ssa nu iti zic...trebuie sa reimprospatam culorile

Anna: daaa

Anna: stiu...

Miki: mama ce greu am scris ...reimprospatam)

Anna: :))

Miki: eu...ce as vrea sa fiu ..daca as fi obiect ?

Anna: deci?

Anna: aha

Miki: imi vin o gramada in cap)

Miki: dar primul la care ma gandesc e un aparat foto

Anna: :-q

Miki: whaaaat?

Anna: dc?

Anna: nuuuu

Anna: asta era inainte sa scrii a doua fraza

Miki: aaa

Anna: :D

Anna: scz

Anna: pai auzi?

Miki: pai aud

Anna: sa faca aparatul tau poza la tabloul meau..

Miki: :))))

Anna: cum suna?

Anna: :P

Anna: k asa poate ii mai dam culoare

Anna: k prea e alb negru

Miki: bine ...daca vrei sa fiu prozaica ...as mai vrea sa fiu si filtrul unei tigari ...

Anna: dar dc vr asta?

Miki: eventual al iubitului meu

Anna: mda...

Miki: eh....

Anna: si eu as vr k iubitul meu sa fie bluza mea...

Anna: insa..

Anna: o sa-l intreb p el c vr sa fie

Anna: deci?

Anna: astept

Anna: dc vr sa fii ap.foto?

Anna: :-?

Miki: pt ca as surprinde o amintire mereu...franturi din oameni...povesti..

Anna: u tb sa lucrezi neaparat la un ziar

Miki: eu trebuie neaparat sa lucrez J

Anna: :P

24.Doriti sa trecem la un capitol mai serios?

2009-05-12T17:17:00.006+03:00

Ai ramas acelasi copil.Ai aceeasi barbie tremuranda si privire care cauta neajutorata o solutie.Ti-e teama de aceleasi lucruri,ai mai inventat unele noi pe parcurs ca sa ai impresia ca ai crescut.Iti este dor de aceeasi liniste din camera ta racoroasa si plina de umbra.Pretuiesti aceeasi privire care te aproba zambind si ridici ochii din pamant ca si cand ai fi spart un bibelou, de fiecare data cand ranesti.Ai palmele care poarta povesti in ele,care pastreaza biletelul cu prietenia ceruta,care miros a prima dragoste,care simt carnea moale sub ele.Ai degetele umede de primele lacrimi provocate.Erau ale tale.Erai copil.Acum iti cad pe tastaturi,atunci iti cadeau pe cearneala din caietul de dictando.Porti aceleasi regrete si fericiri pe fata, doar ca acum nu le mai poti ascunde.Ai fi vrut sa ai colturile buzelor in sus,nu invers.Iti e la fel de frica sa nu te imbolnavesti.Atunci ca nu cumva sa nu mai poti iesi cu prietenii la joaca.Acum ca sa nu iti pierzi slujba.Iti doresti la fel de mult sa te placa ceilalti.Atunci ca sa impartiti jucarii si sa le arati ce jocuri stii.Acum ca sa aplici strategii si sa manipulezi.Ai inca in par nisipul de pe plaja cand te rostogoleai razand cu ochii mari.Si ai si vantul din prima zi de scoala.Porti in ochi soarele cand ridicai privirea spre "oamenii mari".Credeai ca va fi la fel.Nu e la fel.Dar nici macar nu e altfel.

“There is a garden in every childhood, an enchanted place where colors are brighter, the air softer, and the morning more fragrant than ever again.”

Yeah,Keith,right there...

2009-04-25T14:43:00.028+03:00

E unul din oamenii care cred ca nu si-a refuzat nimic.Daca l-as include pe Pornhub,l-as gasi cred in aproape toate categoriile...Hardcore,Teen,Mature,Milf etc.Daca dau un "search" pe Google nu gasesc vreun rezultat care sa nu urle "I'm a ROCKSTAR,you mothafucka!".Si daca mai pun ca e unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Johnny Depp,I think I'm double in love .
Aaaa.....si mai e si guitarist,songwriter,singer,record producer and a founding member of The Rolling Stones. Si mai are doua fete foarte tari,si a mai si facut o grama' de "prostii" irezistibile.Rock on ,Mister Keith Richards!

“You've got the sun, you've got the moon, and you've got the Rolling Stones”

Eu nu am inventat Disneyland!

2009-04-25T11:24:00.003+03:00

M-am apropiat cu ochii mariti si cu inima cat un purice de veveritza aia imensa care statea ghemuita in coltul camerei mele intunecate.I-am pus mana umeda pe umarul paros si m-am simtit brusc coplesita de opulenta ei.S-a intors catre mine si am sarit brusc inapoi.Nu avea gura.Nu vedeam nici un dinte caraghios iesind din botic care sa imi aminteasca de mine sau orice care sa ma lege de realitate.Stateam in fata unei veveritze mari,mai inalta decat mine,care nu avea gura si avea blana incalcita.M-am asezat pe marginea patului cu palmele lipite de saltea si picioarele apropiate.Am lasat privirea in jos.Imi fixasem ochii pe o scama de pe covor si mi-am adus aminte ca e de la puloverul meu preferat.Pentru o secunda am simtit-o pe mama in camera si mi s-a facut frica .Am ridicat ochii inspre ghemul imens de blana ca sa scap de imagine.Ma privea pierduta si isi arata coditza cheala.M-am scarbit putin cand am vazut firul de piele slab si lung.Am gandit absurd…”ea nu se termina in nimic…” M-a luat brusc de par si am simtit ca pielea fetzei mi se da peste cap.Ma luase ameteala de durere.M-a impins inspre dulapul de langa usa si l-a deschis.Am strans ochii tare pentru ca stiam ce o sa vad.Trebuie sa spun ca mereu am suferit de o usoara claustrofobie.M-am simtit impunsa de labutzele osoase.De ce papusa copilariei mele era acum absurda si ma facea sa ma simt cum reusea numai mama?Mi-am impins piciorul in margina dulapului in timp ce veveritza odioasa ma impingea dracos si gafaind in dulapul urat mirositor si plin de lucruri uitate.Ma gandeam ca o sa imi fie o rusine infinita sa le povestesc prietenelor ce mi s-a intamplat.Apoi mi-am dat seama ca nici Gulliver nu a innebunit de la piticii aia.Ca sa nu mai vbim de Alice.Ce bine ca ma impinge o veveritza urata si nu iepurele lui Alice.Phhtttiuuu!!!Ma asteptam sa nu am timp sa ma gandesc la atatea de cate ori imi imaginam ca o sa mi se intample asta.Nu era mai bine sa ma fi distrat altceva in trecut si nu o veveritza?Nu mai bine chinuiam un carusel ca sa simt acum ca zbor?Lasa-ma!Ma urc si singura!Stiu ca o sa se intample oricum asa ca lasa-ma sa cred ca am vrut si eu!Ii simteam respiratia grea in ceafa si mirosul de animal ud.Oricat m-as fi impotrivit as fi ajuns tot acolo.Acolo unde papusile nu au parul blond,masinutele nu au baterii,ursuletii nu sunt de plus si nu am niciodata in buzunar un jeton pentru parcul de copii.Parul nu mi se lipeste de acadelele rotunde si imense in bataia vantului.Lemnul e vechi si scartaie.Incordez mandibula si inchid ochii.Intotdeauna exista doua versiuni ale povestii.Ceea ce s-a intamplat in realitate si ceea ce mama ta iti aminteste.

Sans la foule...

2009-04-25T11:09:00.002+03:00

Taci.Scaun.Lumina.Zori.Talpi.Rece.Zambet.Cearceaf.Joaca.Aroma.

Departe.Lumina.Eu.Apa.Soapta.Praf.Vant.Degete.Metal.Dulce.

Unghii.Alint.Tu.Verde.Gol.Ploaie.Panza.Umbra.Lemn.Cald.

Arlechin.Buze.Pasi.Clasic.Sange.Sarut.Dor.Vino.

O combustie spontana!

2009-04-24T23:53:00.004+03:00

Cred ca in loc de creieri aveti cu totii niste clopotei mici si nazdravani pentru ca va aud fiecare miscare a materiei cenusie si ma scoateti din sarite.Pun pariu ca ce aud nu sunt nici macar incercari de idei. Va urasc uneori atat de tare incat simt durere in piept….ma enerveaza cum respirati…cum va intoarceti ochii in cap si cum zambiti lasand la vedere gingiile sangerande.Sunteti niste hoituri puturoase care nu imi provoaca decat sila si dispret.Asta nici macar nu presupune superioritatea mea.Nu.Raportul nu este invers proportional.Asta ar insemna ca la un moment dat pentru o secunda am fost in aceeasi propozitie cu voi.Ori opusul Binelui nu este Raul.Nu si de data asta.

Voua va place culoarea gri.