vineri, 7 august 2009

I support smiley faces



Locul unde o sa fiu asternut azi este la umbra.Imi place asta.Culorile parca sunt altfel si au ceva special.Plus ca am si eu nevoie sa ma mai asez putin.Zilele trecute am fost calcat intr-un parc in timp ce priveam lumea dintr-o masinutza desenata stangaci de un pusti.Am ajuns sub banca pe care statea el la un moment dat .Pacat.
Mi-a placut saptamana trecuta la cafenea.Miros imbietor,atmosfera calda,zambete sincere,discutie lunga si degajata,imbratisari si promisiuni de mai bine.Am mai fost acolo,dar am devenit confuz din pricina unei cani de cafea.Cel mai mult imi place insa cand sunt uitat pe un raft intr-o casa si sunt partas la tot ce mi-am dorit vreodata.Cateodata uit si eu cum am ajuns acolo.Oamenii se plang des.Mai rar vad ganduri senine.Cand ma necajesc prea tare ,nu ii mai las sa ma foloseasca,dar fac ei cumva si revin in forta.Mie mi se pare simplu.Nu te intovorasi cu nimeni prea mult.Ramai undeva la mijloc.Vei avea parte de mai putina bucurie,stiu,dar si de mai putina suferinta.Oamenii isi complica viata prea tare din dorinta de a parea sofisticati.Mai bine desenati,trimiteti ganduri timide in colturi de pagini rupte,umpleti goluri,lasati o amintire dragutza,un bilet pe frigider dimineata.
Am cunoscut o tanara acum o luna pe care am ajutat-o sa impartaseasca un singur mesaj timp de patru zile:"Free hugs!" .Ce tare m-a bucurat intalnirea.Si ei ii era teama de penibil,tot din cauza oamenilor.Eu cred ca penibila e istoria,care a lasat ca la sfarsit sa ne dea minus sentimente.E trista in sinea ei.Cate zambete speriate am vazut atunci...Cate priviri care intrebau "Pot?!"...Cati copii care aratau cu degetul si aveau ochii mari...A fost frumos desi nu am avut succes.
Nu am avut nici un conflict cu nimeni pana acum ,si ma mandresc cu asta.Sunt "o chestie" pasnica.Am scris carti intregi,am plans cu autorii lor,m-am oprit cand durea prea tare,am zambit la fiecare sfarsit.M-am regasit in mazgalelile aparent fara rost ale copiilor, facute pe peretii din camera lor.Am impartasit sute de randuri scrise turbat de suflete schilodite,am asteptat cuminte in locuri intunecate ca apoi sa infloresc in idei fantastice.
A venit o vreme in care am avut brusc idei creative,mi se ofereau ganduri pozitive iar eu ma topeam dupa ele.Ma indragostisem.Am impartit acelasi loc intr-un sertar la un moment dat.Era intuneric mai mereu si nu stiam unde ma aflu.Pana cand sertarul s-a deschis si a patruns lumina.Asa a inceput.Am vazut ca doar eu eram cel de care lumea avea nevoie atat de des si imi parea rau ca nu se bucura alaturi de mine de frenezia coplesitoare de care aveam eu parte.As fi vrut sa i-o impartasesc,sa i-o ofer,sa ii citesc din mine.Ea ramanea mereu in sertar,nemiscata.Pana intr-o zi...Ma istovea de vreo saptamana povestea unui batran mizantrop de moda veche care traise mult,apasat si patimas.Povesti de dragoste halucinante,zile de razboi nesfarsite,copii pierduti inainte de vreme,sfarsitul pe care il simtea aproape si latent.Viata lui era atat de covarsitoare incat ma intrebam de ce isi face asta.Asta s-a intrebat si el la un moment dat in mansarda lui insalubra, burdusita cu antichitati si carti.Mainile ii tremurau si eu faceam cu greu fata.Chipul i se schimonosise si s-a dus nervos la sertar.Vine si ea oare?!Ce bucurie!A venit.Era prima oara cand o vedeam asa de aproape.M-a apasat cu putere si a stors din mine povestile de iubire,suferinta,lacrimile,frustrarile asternute, cu miscari haotice si brutale.Ramaneau franturi fara inteles care acum nu mai aveau rost.Rand cu rand,imi pierdeam din ratiune.M-am dus usor.Nu m-am mai intors niciodata.Ea a sfarsit aruncata pe podea.Data viitoare poate o sa iau forma unor caractere virtuale,unor emoticoane prestabilite,lipsite de personalitate si comune.O sa fie lipsit de farmec dar o sa fie mai simplu.Trebuia sa nu ma intovarasesc prea mult.



duminică, 2 august 2009