vineri, 29 ianuarie 2010

vineri, 8 ianuarie 2010

Atacama

Vreau sa plec de aici.Aici e oriunde.Si sa stau pentru totdeauna.Sa ma divid in mii de particule ca sa nu ratez nici o stare, nici un sentiment si nici o poveste.Vreau sa fiu un om singur dar sa fiu cu voi.Vreau sa invat ce e cu adevarat zambetul.Sa invat ca zambetul este o stare de fapt si un mod de a fi.Vreau sa ma rup de durere si sa innebunesc de fericire.Vreau sa fiu cuvantul spus de tine si samburele ideii.Vreau sa stiu cum sa accept zadarnicia ce ma inconjoara.
Te invit la o petrecere in mijlocul desertului.O sa ne jucam cu masina timpului si o sa bem pahare mari cu litere.Apoi o sa stim sa vorbim.O sa ne bucuram de fiecare grimasa ca si cum ar fi ceva bine.O sa te invat ce nu stii.O sa imi arati ce nu ai aratat nimanui.Eu o sa inventez lumi numai pentru tine.Tu trebuie doar sa indraznesti.O sa citim impreuna "Micul Print" si o sa imi explici cum esentialul e invizibil ochilor.O sa invat ca plictiseala si rutina nu exista, dar exista minti goale si lipsite de magie.O sa imi ceri sa iti las ceva ca amintire. Atunci voi taia cu o foarfeca un colt dintr-o dimineata alintata. O sa ne jucam de-a v-ati ascunselea printre fire de nisip si raze de soare. Va veni clipa cand o sa stiu sa plec fara regrete si am sa te salut dintr-un crin.O sa fur toate zambetele din lume intr-o zi.




"Ai vrea haosul, dar ti-e frica de luminile din el" - Emil Cioran