vineri, 25 decembrie 2009
joi, 24 decembrie 2009
luni, 30 noiembrie 2009
Ma asculti?
De unde venim?
Incotro ne indreptam?
Despre ce este vorba, de fapt, in acest joc numit viata?
Ai raspunsul la toate aceste intrebari?
Jocul meu este vesnicia,
M-am nascut in Paradis,
Traiesc in Paradis
Si in Paradis ma voi intoarce
Daca n-ai trait asta pana acum
E pacat
Ma asculti?
Trupul acesta al meu
Este un flux de energie
De-a lungul trecerii timpului,
Vremea trece, eonii se succed rapid
Eu apar si dispar
Jucandu-ma de-a v-ati ascunselea
Cat ai clipi
Sunt o particula
Si deodata valul
Ce se involbura cu viteza luminii
Sunt fluctuatia
Care preia controlul
Sunt Printul
Sunt Valetul
Sunt fapta
Care precede infaptuirea
Sunt Galaxia, golul din Spatiu
Din Calea Lactee
Sunt nebunia
Ganditorul, reflectia si ideea in sine
Sunt cel aflat in cautarea fericirii, dobindirea ei si insasi fericirea
Sunt picatura de roua, raza de soare, furtuna
Sunt fenomenul, campul de actiune, forma
Sunt desertul, oceanul, cerul
Sunt Fiinta Primara
In mine si in tine
Se afla constiinta pura si nelimitata
Sunt adevar, existenta, Paradis
In infinite expresii apar si dispar
Jucandu-ma de-a v-ati ascunselea
Cat ai clipi
Dar jocul meu e vesnicia
Eonii trec
Dar in adancul meu
Eu sunt acelasi
M-am nascut in Paradis
Si in Paradis imi duc existenta
Intra cu mine in acest dans
Vino, fii alaturi de mine
Daca uiti de tine insuti
Nu vei sti niciodata
Regulile acestui joc
In albia acestui ocean numit Eternitate
Pune capat acestei agonii
Nu este de ajuns doar sa-ti doresti
Nu te mai gandi, nu ezita
Nu te inchide in tine
Doar creeaza ... creeaza
Jocul meu e vesnicia
M-am nascut in Paradis
Aici traiesc
Si in Paradis ma voi intoarce
Daca nu stii cum e
E pacat
Ma asculti?"
vineri, 27 noiembrie 2009
E bine si cand nu e bine...
marți, 15 septembrie 2009
O aberatie de bun-simt
Mi-am dat seama de ce oamenii nu se inteleg bine. Sau nu se inteleg, e mai corect spus. Din cauza educatiei. Ea cuprinde tot. Daca exista,evident. Stii, nu e mare lucru ca stii sa scrii, sa citesti sau sa folosesti internetul. Nu e mare lucru nici daca o saluti pe vecina de la 4. Probabil o faci ca sa nu toarne administratorului ca sunteti de fapt 3 persoane in apartament. Lipsa educatiei se vede atunci cand stai pe scaun in metrou si filezi pe toata lumea care inca urca, asteptand parca sa se impiedice cineva, sa ii cada o plasa din mana, doar ca sa te bucuri si sa mai scapi de un complex. Esti la fel de needucat cand nu respecti intimitatea cuiva. Si asta presupune mai mult decat sa te intorci cu spatele cand se schimba cineva de haine :)). Educatia te-ar ajuta sa stii sa accepti un "Nu", sa stii ca asta nu presupune neaparat antipatie, ci s-ar putea sa ai revelatia ca oamenii sunt pur si simplu diferiti, si sa inveti sa respecti o opinie, fara sa te simti atacat. Daca te simti, ai de lucrat. Educatia iti impune sa vorbesti corect despre tine insuti/insati, sa te prezinti asa cum esti, nu sa adaptezi "textul" in functie de turma in care te-ai trezit, doar ca sa fii simpatic(a). Daca oferi locul unei pensionare in tramvai, nu e musai ca esti educat, ci mai degraba nu esti obosit.Pentru ca da, si tinerii obosesc. Cred ca nu am obosit suficient sau educatia mea nu e chiar atat de solida, daca nu scriu acum de pe alte meleaguri. Pentru ca educatia cred ca mi-ar cere asta. Si respectul de sine. Si tot ea mai cere sa nu mergi la vot. Daca ti-ar fi respectate drepturile in general, nu te-ai mai bucura ca un copil prost cand vine momentul sa votezi, singurul moment in care agramatii simt pentru o secunda ca au luat "problema" in mana, si ca "e dreptul nostru, domne'!". Imi pare rau, dar parerea ta nu conteaza. Esti o zecimala in cifra lor de afaceri. Orice om are dreptul la viata, la libertate si la securitate, nu va fi tinut în sclavie, nici în servitute, are dreptul la libertatea gândirii, de constiinta si religie.Cam de cate ori pe zi simti ca iti sunt respectate aceste drepturi? Am dreptul la hrana, asa ca ma duc sa imi cumpar ceva si sa imi salut vecinii din fata blocului :)
duminică, 6 septembrie 2009
Delicious thinkin'
Cum ar fi ca lumea sa fie facuta in asa fel incat la primul gand negativ pe care il are un om,el sa dispara?Cati am mai fi?
marți, 1 septembrie 2009
duminică, 9 august 2009
vineri, 7 august 2009
I support smiley faces

Locul unde o sa fiu asternut azi este la umbra.Imi place asta.Culorile parca sunt altfel si au ceva special.Plus ca am si eu nevoie sa ma mai asez putin.Zilele trecute am fost calcat intr-un parc in timp ce priveam lumea dintr-o masinutza desenata stangaci de un pusti.Am ajuns sub banca pe care statea el la un moment dat .Pacat.
Nu am avut nici un conflict cu nimeni pana acum ,si ma mandresc cu asta.Sunt "o chestie" pasnica.Am scris carti intregi,am plans cu autorii lor,m-am oprit cand durea prea tare,am zambit la fiecare sfarsit.M-am regasit in mazgalelile aparent fara rost ale copiilor, facute pe peretii din camera lor.Am impartasit sute de randuri scrise turbat de suflete schilodite,am asteptat cuminte in locuri intunecate ca apoi sa infloresc in idei fantastice.
A venit o vreme in care am avut brusc idei creative,mi se ofereau ganduri pozitive iar eu ma topeam dupa ele.Ma indragostisem.Am impartit acelasi loc intr-un sertar la un moment dat.Era intuneric mai mereu si nu stiam unde ma aflu.Pana cand sertarul s-a deschis si a patruns lumina.Asa a inceput.Am vazut ca doar eu eram cel de care lumea avea nevoie atat de des si imi parea rau ca nu se bucura alaturi de mine de frenezia coplesitoare de care aveam eu parte.As fi vrut sa i-o impartasesc,sa i-o ofer,sa ii citesc din mine.Ea ramanea mereu in sertar,nemiscata.Pana intr-o zi...Ma istovea de vreo saptamana povestea unui batran mizantrop de moda veche care traise mult,apasat si patimas.Povesti de dragoste halucinante,zile de razboi nesfarsite,copii pierduti inainte de vreme,sfarsitul pe care il simtea aproape si latent.Viata lui era atat de covarsitoare incat ma intrebam de ce isi face asta.Asta s-a intrebat si el la un moment dat in mansarda lui insalubra, burdusita cu antichitati si carti.Mainile ii tremurau si eu faceam cu greu fata.Chipul i se schimonosise si s-a dus nervos la sertar.Vine si ea oare?!Ce bucurie!A venit.Era prima oara cand o vedeam asa de aproape.M-a apasat cu putere si a stors din mine povestile de iubire,suferinta,lacrimile,frustrarile asternute, cu miscari haotice si brutale.Ramaneau franturi fara inteles care acum nu mai aveau rost.Rand cu rand,imi pierdeam din ratiune.M-am dus usor.Nu m-am mai intors niciodata.Ea a sfarsit aruncata pe podea.Data viitoare poate o sa iau forma unor caractere virtuale,unor emoticoane prestabilite,lipsite de personalitate si comune.O sa fie lipsit de farmec dar o sa fie mai simplu.Trebuia sa nu ma intovarasesc prea mult.

duminică, 2 august 2009
miercuri, 15 iulie 2009
We're Sendin' Out A Major Love
joi, 25 iunie 2009
Fericire
Moarte
Durere
Nebunie
Invidie
Viata
luni, 15 iunie 2009
The universe is laughing behind your back
miercuri, 3 iunie 2009
duminică, 24 mai 2009
Straight face

"You were there, before we came.
You took the hurt, you took the shame.
They built the walls to block your way.
You beat them down.
You won the day.
It wasn't right, it wasn't fair.
You taught them all.
You made them care.
Yes, you were there, and thanks to you
There's now a door we all walk through.
And we are here, for all to see
To be the best that we can be.
Yes, I am here....
Because you were there."
Eu nu am plans si nu am ras niciodata.
vineri, 15 mai 2009
Fertilitate
Miki: daca ai putea fi un obiect,ce ai vrea sa fii?
Anna: hmmm...
Anna: tablou
Miki: de ce?
Anna: pt k oricat d bn te-ai uita la un tablou si orikt d mult ai zice k-l stii...mereu ai cva d descoperit...mereu apare o noua, posibila interpretare a lui...
Miki: atunci data viitoare cand ma uit lung la tine sa nu ma intrebi de ce ))
Anna: ba da
Anna: t voi intreba...
Anna: c vezi?
Anna:
Anna: acum!
Anna: dar u?
Anna: c ai vr sa fii?
Miki: sper ssa nu iti zic...trebuie sa reimprospatam culorile
Anna: daaa
Anna: stiu...
Miki: mama ce greu am scris ...reimprospatam)
Anna: :))
Miki: eu...ce as vrea sa fiu ..daca as fi obiect ?
Anna: deci?
Anna: aha
Miki: imi vin o gramada in cap)
Miki: dar primul la care ma gandesc e un aparat foto
Anna: :-q
Miki: whaaaat?
Anna: dc?
Anna: nuuuu
Anna: asta era inainte sa scrii a doua fraza
Miki: aaa
Anna: :D
Anna: scz
Anna: pai auzi?
Miki: pai aud
Anna: sa faca aparatul tau poza la tabloul meau..
Miki: :))))
Anna: cum suna?
Anna: :P
Anna: k asa poate ii mai dam culoare
Anna: k prea e alb negru
Miki: bine ...daca vrei sa fiu prozaica ...as mai vrea sa fiu si filtrul unei tigari ...
Anna: dar dc vr asta?
Miki: eventual al iubitului meu
Anna: mda...
Miki: eh....
Anna: si eu as vr k iubitul meu sa fie bluza mea...
Anna: insa..
Anna: o sa-l intreb p el c vr sa fie
Anna: deci?
Anna: astept
Anna: dc vr sa fii ap.foto?
Anna: :-?
Miki: pt ca as surprinde o amintire mereu...franturi din oameni...povesti..
Anna: u tb sa lucrezi neaparat la un ziar
Miki: eu trebuie neaparat sa lucrez J
Anna: :P
marți, 12 mai 2009
24.Doriti sa trecem la un capitol mai serios?
