24.Doriti sa trecem la un capitol mai serios?

Ai ramas acelasi copil.Ai aceeasi barbie tremuranda si privire care cauta neajutorata o solutie.Ti-e teama de aceleasi lucruri,ai mai inventat unele noi pe parcurs ca sa ai impresia ca ai crescut.Iti este dor de aceeasi liniste din camera ta racoroasa si plina de umbra.Pretuiesti aceeasi privire care te aproba zambind si ridici ochii din pamant ca si cand ai fi spart un bibelou, de fiecare data cand ranesti.Ai palmele care poarta povesti in ele,care pastreaza biletelul cu prietenia ceruta,care miros a prima dragoste,care simt carnea moale sub ele.Ai degetele umede de primele lacrimi provocate.Erau ale tale.Erai copil.Acum iti cad pe tastaturi,atunci iti cadeau pe cearneala din caietul de dictando.Porti aceleasi regrete si fericiri pe fata, doar ca acum nu le mai poti ascunde.Ai fi vrut sa ai colturile buzelor in sus,nu invers.Iti e la fel de frica sa nu te imbolnavesti.Atunci ca nu cumva sa nu mai poti iesi cu prietenii la joaca.Acum ca sa nu iti pierzi slujba.Iti doresti la fel de mult sa te placa ceilalti.Atunci ca sa impartiti jucarii si sa le arati ce jocuri stii.Acum ca sa aplici strategii si sa manipulezi.Ai inca in par nisipul de pe plaja cand te rostogoleai razand cu ochii mari.Si ai si vantul din prima zi de scoala.Porti in ochi soarele cand ridicai privirea spre "oamenii mari".Credeai ca va fi la fel.Nu e la fel.Dar nici macar nu e altfel.

“There is a garden in every childhood, an enchanted place where colors are brighter, the air softer, and the morning more fragrant than ever again.”